De câteva zile au început soldurile. În fiecare zi trec pe lângă niște ghetuțe colorate, cauciucate și de fiecare dată am același fior. Ghetuțe galbene, roșii, portocalii, verzi, mov, albastre care pe mine mă duc direct în ajun de Moș Nicolae pe la mijlocul anilor 80. Știu că a trecut Moș Nicolae, dar oare chiar contează? O sărbătoare e veșnică. O retrăim mereu. Tocmai pentru că este un timp înafara timpului.
Pentru mine Moş Nicolae înseamnă ghetuţele de cauciuc roşu cu galben (ale mele), verde-albăstrui cu alb (ale lui Sore). Cei care ați copilărit atunci poate le știți. Ghetuţele alea cu talpă groasă, înaltă cât o palmă şi cu stropi în relief ca tencuiala de pe case; talpa era din cauciuc, restul de la încheietură până la pulpă din fâș. Ghetuțele mele erau din fâș roșu, iar într-o parte aveau două dungi verticale galbene, groase fiecare cât două degete de copil ridicate să răspundă la întrebarea învățătoarei. Talpa era un amestec de roșu cu galben, mai mult galben. Stropii de care spun îngreunau operaţiunea de spălat ghetuţe în chiuvetă în ajunului Moşului. Era mult noroi pe ei și printre ei. Dar ce conta, le spălam ca să vină Moș Nicolae! Le spălam de obicei cu apă rece pentru că apă caldă aveam doar două zile pe săptămână! Le ștergeam bine și le puneam în geam. Dimineața găseam în ele de obicei un singur lucru: fie o ciocolată Ambasador, fie tablete de ciocolată chinezească învelită în staniol auriu.
Oi mai fi primit și altceva, dar de astea îmi amintesc. Și îmi mai amintesc de un miros: un amestec de bomboane Cip cu ciocolata ROM și cu ceva indefinit. Poate miros de iarnă și de familie. De pregătiri de sărbătoare. De timp fără griji.
Uneori resimt mirosul ăsta, cam o dată pe an și foarte scurt. Dar mi s-a întâmplat ceva frumos anul ăsta înainte de Crăciun datorită Ginei, care mi-a făcut cadou o Arcă parfumată. De la jumătatea lui decembrie până ieri când am strâns bradul (pentru că am vrut să țin simbolic și Crăciunul și Anul Nou după calendarul vechi, de dragul revelionului SBROT și al prietenilor mei), deci timp de o lună, de fiecare dată când intram în casă simțeam mirosul acela.
Iar acum îmi vine să bag mâna în ghetuțele astea colorate pe lângă care trec. Primit-am ceva? 
One Response »
